PARTICULARITĂŢI ÎN RESTAURAREA UNEI MESE CU INTARSII DIN COLECŢIA MUZEULUI BRĂILEI

MUZEUL BRĂILEI „CAROL I”

 

 


PROGRAM DE VIZITARE

  • Miercuri - Duminică
    09,00-17,00
    Octombrie - Aprilie
  • Miercuri - Duminică
    10,00-18,00
    Mai - Septembrie
  • Luni - Marţi
    închis tot timpul anului, cu excepţia zilelor în care au loc manifestări culturale.





 

Piesă de lux, destinată să facă parte dintr-un ansamblu de mobilier preţios, masa a cărei restaurare a intrat în preocupările noastre, evocă atmosfera caracteristică interesului european burghez; ea ne dă însă referinţe importante şi asupra gustului estetic al epocii şi asupra complexităţii materialelor şi metodelor de lucru ale ebeniştilor începutului secolului al XIX-lea.
Obiectul preia estetica proprie stilului clasic, ca proporţii, formă, compoziţie şi repertoriu ornamental, şi nu în ultimul rând ca asociaţie de materiale.
     
Piesa provine cu siguranţă dintr-un atelier european occidental, de bună calitate. Nu există semnături, semn de meşter sau etichetă care să ne permită o localizare mai exactă.
Obiectul a intrat în colecţia Secţiei de Istorie a Muzeului Brăilei printr-un transfer de la unul din sediile Şcolii Populare de Artă. El a făcut parte dintr-un ansamblu de mobilier al unei reşedinţe luxoase din Brăila secolului al XIX-lea.
   
Caracteristica generală, ce se evidenţiază din tipurile de degradări pe care le-a suferit acest obiect, este exfolierea substanţială cu pierderi de material a intarsiilor de pe suprafaţa blatului mesei. De asemenea, există zone importante de descleieri ale blatului pe care s-a realizat intarsia.
Toate aceste exfolieri, desprinderi şi pierderi de material din intarsii, de o mai mică sau o mai mare amploare, se întâlnesc în mod aleator pe întreaga suprafaţă a blatului mesei.

Centrul tăbliei susţine un grup ornamental unitar în care se reunesc elemente cunoscute din stilurile rococo şi baroc, acestea având o conotaţie poetico-romantică: instrumente muzicale (cimpoi, trompetă), pălării de menestrel, instrument destinat dirijării formaţiilor de alămuri, ramuri înflorate. Grupajul este unit printr-o coroană (cunună) florală.

Picioarele din lemn, în formă de baluştri canelaţi, în stil victorian, au extermităţile marcate de rondele din bronz, care preiau ornamentele pieselor metalice ale tăbliei.
Piesa este caracteristică primei jumătăţi a secolului al XIX-lea şi, cu siguranţă, a făcut parte dintr-un ansamblu de mobilier astăzi pierdut.