Anton Dumitriu (9 martie 1905-8 ianuarie 1992)

MUZEUL BRĂILEI „CAROL I”

 

 


PROGRAM DE VIZITARE

  • Miercuri - Duminică
    09,00-17,00
    Octombrie - Aprilie
  • Miercuri - Duminică
    10,00-18,00
    Mai - Septembrie
  • Luni - Marţi
    închis tot timpul anului, cu excepţia zilelor în care au loc manifestări culturale.





 

S-a născut la Brăila, unde a urmat Şcoala Primară de Băieţi nr. 1 şi Liceul „Nicolae Bălcescu". Este licenţiat în matematică la Facultatea de Ştiinţe a Universităţii Bucureşti în 1929 şi absolvent al Facultăţii de Litere şi Filosofie din cadrul aceluiaşi centru universitar un an mai târziu. În 1938 primeşte titlul de doctor în filosofie cu teza: Bazele filosofice ale ştiinţei, preşedintele comisiei fiind C. Rădulescu- Motru, iar referent P.P. Negulescu. Între anii 1929 şi 1938, a fost profesor de matematică la Brăila şi Bucureşti. În 1938 este chemat ca asistent la Universitatea din Bucureşti, unde susţine cursuri de logică matematică, primele de acest fel din România, în 1944 devenind profesor titular la catedra de logică şi istoria filosofiei vechi şi medievale. Instaurarea regimului comunist a determinat o retragere a lui Anton Dumitriu din prim-planul vieţii ştiinţifice până în 1964, când se întoarce la Academia Română (cercetător ştiinţific principal şi şeful sectorului de logică clasică al Centrului de Logică din cadrul acestei instituţii).
De-a lungul timpului a fost membru al unor prestigioase instituţii ştiinţifice şi a făcut parte din consiliul de conducere al unor reviste de specialitate din străinatate: Academia Mediteranea del Dialogo din Roma (începând cu 1969), Comitetul consultativ al Institutului Centro Superiore di Logico e Scienze Comparate din Bologna (1970), Consiliul de direcţie al revistei International Logic Review din Bologna (din 1970), Comitetul ştiinţific al revistei Il Contributo din Roma (din 1979) etc. A primit titlul de profesor onorar la Facultatea de Filosofie Comparee din Paris din 1972 şi la Instituto superiore de Scienze Umane din Urbio din 1969, a conferenţiat la diverse universităţi din Franţa, Germania şi Italia, a participat cu comunicări la congrese internaţionale de specialitate de la Amsterdam (1967), Viena (1968), Hanovra (1979). Între 1942 şi 1946, a fost director al revistei Caiete de Filosofie, dar a colaborat şi la alte reviste, cum ar fi Lumea Românească şi Facla. Activitatea sa a fost răsplătită prin distincţii academice precum premiul „Gh. Asachi" al Academiei Române (1941), sau premiul „Vasile Conta" al aceleiaşi instituţii (1968) şi s-a concretizat în peste 70 de studii şi volume publicate, dintre care menţionăm: Logica nouă (1940), Logica polivalentă (1943), Paradoxele Logice (1944), Soluţia paradoxelor logico-matematice (1966), Istoria Logicii, apărută în două ediţii în limba română, 1969 şi 1975, şi în limba engleză în 1977, Philosofia Mirabilis, Cartea întâlnirilor admirabile (1981), Aletheia. Încercare asupra ideii de adevăr în Grecia antică (1984), Homo universalis (1991).

Camelia Radu

MUZEUL BRĂILEI „CAROL I"