Vasile Băncilă (1 ianuarie 1897-10 iunie 1979)

MUZEUL BRĂILEI „CAROL I”

 

 


PROGRAM DE VIZITARE

  • Miercuri - Duminică
    09,00-17,00
    Octombrie - Aprilie
  • Miercuri - Duminică
    10,00-18,00
    Mai - Septembrie
  • Luni - Marţi
    închis tot timpul anului, cu excepţia zilelor în care au loc manifestări culturale.





 

S-a născut în Brăila, al doilea fiu din cei nouă copii ai părinţilor săi, Ileana şi Neculai I. Băncilă. Studiile liceale la Liceul „Nicolae Bălcescu" din localitate îi prilejuiesc întâlnirea cu grupul avântenilor şi biblioteca „Petre Armencea”. Se înrolează voluntar în primul război mondial şi este rănit grav la braţul stâng, primind medalia „Victoria si Furajera ordinului Mihai Viteazul”. Urmează cursurile Facultăţii de Filosofie a Universităţii Bucureşti, pe care le încheie cu menţiunea „magna cum laudae", printre profesorii săi numărându-se Nicolae Iorga, Simion Mehedinţi, Vasile Pârvan, Nae Ionescu etc. La 30 iunie 1921, se căsătoreşte cu Felicia Rădulescu şi, după un an, se naşte primul copil, Ioan. După doi ani este numit profesor de filosofie şi pedagogie la Şcoala Normală de Băieţi din Brăila, unde va funcţiona până în 1931, când instituţia se desfiinţează.
La 30 nov. 1924, apare prima parte a studiului său intitulat „Reforma calendarului" în revista Ideea Europeană, nr. 159, considerat de Vasile Băncilă adevăratul său debut publicistic, deşi îi apăruseră anterior alte câteva articole. Susţine prelegeri la Universitatea populară de la Vălenii de Munte „Nicolae Iorga" despre „Problema Basarabiei", „Pesimismul lui Eminescu" şi „Pragmatismul lui Eminescu".
Între 1925-1926 şi 1929-1930, pleacă la Paris pentru studii, la Şcoala română de la Fontenay-aux-Roses. În 1931, devine profesor de filosofie la Liceul „Mihai Viteazul" din Bucureşti, iar în anul următor este revizor şcolar pentru judeţele Brăila, Covurlui, Tecuci şi Bacău. În 1941, se mută cu familia la Bucureşti în casa unor prieteni, iar peste un an se stabileşte în propria casă, pe strada Prelungirea Leova, nr. 27, actuala str. Cerceluş nr. 73. În 1948, din cauza schimbărilor politice, nu mai este încadrat în învăţământ, iar după aproape 10 ani capătă statutul de pensionar. În ultimii ani de viaţă susţine conferinţe la radio, comunicări ştiinţifice, publică diverse articole.
La 10 iunie 1979, Vasile Băncilă trece în eternitate, un sobor de preoţi în frunte cu părintele prof. Dumitru Stăniloaie oficiind slujba de înmormântare. După moartea sa, fiica, Felicia Băncilă, s-a îngrijit de reeditarea unei mari părţi a operei filosofice şi publicistice. Dintre articolele şi volumele apărute, menţionăm următoarele: Religia iubirii si Pestalozzi. Cu prilejul morţii sale (Gândirea, nr. 3, 1927); Doctrina personalismului energetic a dlui Rădulescu-Motru (1928); Lucian Blaga eseist (Gândirea, nr. 8, 1934); Duhul sărbătorii, Declinul sărbătorii (Gândirea, nr. 4/5, 1936); Sensul culturii şi «culturalizarea» satelor (Rânduiala, nr. 4, 1936, nr. 4 şi 5, 1937); Ideea de destin (Gândirea, nr. 4, 1937); Sensul culturii şi «culturalizarea» satelor (1938); Cărţile dlui Constantin Noica (Gând Românesc, nr. 1-6, 1939); Semnificaţia Ardealului (1944), Corespondenţa Lucian Blaga-Ion Chinezu (Vatra, nr. 3, 1978); Portrete şi semnificaţii (1987).

Camelia Radu

MUZEUL BRĂILEI „CAROL I"