Etnografie

Istoric

Secția de Etnografie și Artă Populară

Str. Polonă nr. 14
Tel. 0339.73.03.11

PROGRAM DE VIZITARE


  • Miercuri - Duminică
    09,00-17,00
    Octombrie - Aprilie
  • Miercuri - Duminică
    10,00-18,00
    Mai - Septembrie
  • Luni - Marţi
    închis tot timpul anului, cu excepţia zilelor în care au loc manifestări culturale.




 

Zona etnografică a Brăilei are la bază o străveche unitate teritorială istorico-administrativă medievală aparţinând Ţării Româneşti, judeţul Brăila, cu o întindere mult mai mare decât cea actuală (partea dunăreană a fost înglobată teritoriului aflat sub administraţie turcească, începând cu secolul al XVI-lea).



Întreaga viaţă economică, socială şi culturală a gravitat constant, de-a lungul timpului, în jurul oraşului Brăila. În raport cu alte zone, Brăila s-a distins prin acest mod de viaţă unitar, având oraşul ca factor principal de polarizare, fapt ce a determinat apariţia conştiinţei de apartenență la un grup cu trecut, obiceiuri şi preocupări asemănătoare.
Se delimitează distinct alte subzone şi microzone. Astfel, se conturează subzona dunăreană brăileană de zona Bărăganului, ce depăşeşte din punct de vedere etnografic graniţele judeţului Brăila, înscriindu-se în zona mai largă a câmpiei muntene (Georgeta Moraru – Zonarea etnografică a judeţului Brăila, Studii de etnografie şi folclor din zona Brăilei, 1977).
Tipologia satelor este diferită în funcţie de zonă. Se întâlnesc sate de tip adunat, grupate în aşezări mici cu gospodării risipite şi rămăşiţe ale unor sisteme de apărare.
Satele sunt fie vechi (atestate documentar şi alcătuite din localnici), fie noi alcătuite din împroprietăriţi după 1920. Alte tipuri de sate sunt cele de adunătură, formate în secolul al XIX-lea din târlele oierilor.
Ocupaţiile şi meşteşugurile tradiţionale s-au păstrat în forme restrânse, datorită schimbărilor petrecute în lumea satului de-a lungul timpului. Acestea prezintă totuşi o anumită continuitate: pescuitul, creşterea animalelor, agricultura, albinăriltul, vânătoarea şi creşterea viermilor de mătase, iar dintre meşteşuguri: prelucrarea lemnului, a fierului, meşteşugurile casnice, textile ş.a.
Portul popular specific zonei este portul de Gropeni, sat vechi dunărean, parte componentă a teritoriului aflat în trecut sub administraţia otomană. Obiceiurile, atât cele calendaristice cât şi cele legate de ciclul vieţii sunt bogate, bine reprezentate, atât în zona dunăreană cât şi în cea de câmpie.
În ansamblu, Zona Brăilei este o zonă etnografică distinctă continuatoare a unui fond etnografic local arhaic, influenţat  deopotrivă de factorii geografici şi cei istorici, de fenomenele demografice şi sociale.
Informaţiile etnografice referitoare la zona Brăilei se întâlnesc în: Analele Brăilei, revistă de cultură regională (1929-1940), în monografiile săteşti (Gropeni, Piscu) şi în analizele demografice referitoare la aşezările şi satele din Câmpia şi Balta Brăilei. Între anii 1926-1930, echipele monografice conduse de Dimitrie Gusti au studiat regimul de proprietate agrară în unele sate din judeţul Brăila, rezultatele cercetărilor fiind publicate în revista Sociologie românească (1936-1944).  Mai târziu, între 1975-1977, Institutul de Etnografie şi Folclor a iniţiat o campanie de cercetare - prospectare în judeţul Brăila, campanie ce a avut drept scop principal culegerea şi publicarea folclorului autentic. S-a urmărit zonarea etnografică a Brăilei şi prezentarea unor elemente de cultură şi civilizaţie autentice.
Muzeul Brăilei „Carol I” a fost iniţiatorul activităţii de cercetare în zona etnografică Brăila, începând cu anul 1969. Obiectivul principal a fost constituirea unei colecţii reprezentative.



Liviu Mihăilescu (1935 – 1996).

Primele cercetări cu caracter aplicativ, în scopul depistării şi evidenţierii unui patrimoniu caracteristic se datorează regretatului profesor Liviu Mihăilescu (1935-1996), muzeograf la Muzeul Brăilei. Ca urmare a acestor cercetări, au fost descoperite multe obiecte din domeniul ocupaţiilor tradiţionale. Practicarea pescuitului ca ocupaţie principală este ilustrată prin monoxilele folosite la transportul pe apă şi prin instrumentarul propriu-zis, alcătuit din ostii, harpoane, plase de diferite tipuri şi capcane. S-au descoperit numeroase unelte agricole şi meşteşugăreşti, unice la nivelul patrimoniului naţional. Continuitatea păstoritului, şi mai ales a păstoritului transhumant a fost atestată prin vechimea unor piese datate 1857 sau 1888. Un loc aparte îl ocupă meşteşugurile casnice, reprezentate prin varietatea textilelor de interior: scoarţe, ştergare, obiecte de port etc. Numeroase piese achiziţionate sau donate au constituit primele colecţii etnografice ale Muzeului Brăilei.



Clădirea Secţiei Etnografie, din Calea Galaţi nr. 4.

Importanţa ştiinţifică deosebită a colecţiilor a determinat deschiderea la 1 iunie 1976, a primei expoziţii cu caracter permanent, în clădirea situată pe strada Galaţi, nr. 4 (demolată între anii 1983-1984). În suprafaţa de 800 m.p. destinată expunerii, s-au folosit procedee muzeotehnice clasice, panouri din material lemnos, acoperite cu materiale textile. Mărimea şi compartimentarea sălilor nu au permis o expunere corespunzătoare a pieselor, mai ales a celor de mari dimensiuni.





Activităţi în cadrul Secţiei Etnografie.

În anii următori, numărul colecţiilor a crescut ceea ce a impus o regândire a tematicii expoziţiei de bază.
La 20 mai 1984, s-a redeschis într-un imobil situat în Grădina Publică, o nouă expoziţie cu caracter permanent, într-un spaţiu expoziţional de 1800 m.p. (din care 930 m.p. spaţiu pavilionar), cuprinzând 10 săli de expoziţie, 3 depozite şi un spaţiu exterior (curte). Tematica acestei expoziţii de bază avea drept scop: prezentarea ocupaţiilor tradiţionale specifice zonei Brăilei, a meşteşugurilor (inclusiv meşteşugurile casnice) şi obiceiurilor. A fost amenajată şi o expoziţie în aer liber, alcătuită dintr-o locuinţă şi câteva anexe gospodăreşti.



Expoziţia în aer liber din Grădina Publică (1984).

În prezent, patrimoniul etnografic al muzeului cuprinde un număr însemnat de piese (peste 3.000) structurate pe colecţii: ocupaţii tradiţionale – agricultura (viticultura, pomicultura, legumicultura), pescuitul, păstoritul şi creşterea animalelor, vânătoarea, apicultura – obiecte de uz casnic şi gospodăresc, meşteşuguri: prelucrarea lemnului, prelucrarea fierului, prelucrarea pietrei, meşteşuguri casnice, industrii: prelucrarea cânepii – arhitectură rurală (fragmente decorative, stâlpi etc.) – artă populară: ţesături de interior, port popular, obiecte de podoabă – viaţă spirituală: obiecte de rit, icoane pe lemn şi sticlă – obiceiuri legate de viaţa omului, obiceiuri de peste an (calendaristice), rituri şi ritualuri agrare.





Sediul Secţiei Etnografie, strada Polonă nr. 14.

La data de 27 mai 2015 expoziţia permanentă de etnografie (Secţia Etnografie) a Muzeului Brăilei Carol I şi-a redeschis porţile. Manifestarea a fost onorată de prezenţa Înalt Prea Sfinţitului Casian Crăciun, Arhiepiscop al Dunării de Jos, care a binecuvântat noua înfăptuire culturală, spirituală şi educativă.


 
Redeschiderea, după aproape 25 de ani, a Secţiei Etnografie a Muzeului Brăilei „Carol I” se datorează administraţiei locale, Consiliului Judeţean Brăila şi preşedintelui Consiliului Judeţean Brăila – care a avut iniţiativa prezentării colecţiilor de etnografie şi artă populară, pe care muzeul le deţine, într-o clădire istorică a oraşului.
Casa Alexiu – aflată în Lista Monumentelor Istorice (BR-II-m-B-02121) – a fost destinată acestui scop. Principalele etape ale organizării expoziţiei de bază au constat în: întocmirea tematicii de expoziţie, selectarea pieselor, proiectarea mobilierului expoziţional, verificarea şi evaluarea spaţiilor de expunere conform normelor de conservare, transportul şi etalarea pieselor ş.a. Expoziţia a fost realizată de către personalul de specialitate al Secţiei Etnografie (muzeografi, conservatori, restauratori) cu sprijinul Serviciului Financiar-Contabil, al Serviciului Relaţii Publice, al altor categorii de personal.


Gabriela Cloşcă, şef Secţia Etnografie

MUZEUL BRĂILEI „CAROL I”

Răstignirea. Icoană de rit vechi, sec. XIX


MUZEUL BRĂILEI „CAROL I”

Sfântul Nicolae şi Sfântul Ioan Botezătorul, 1846



MUZEUL BRĂILEI „CAROL I”

Interior tradiţional din zona Brăilei


MUZEUL BRĂILEI „CAROL I”

Obiect de podoabă armânesc, sec. XIX


MUZEUL BRĂILEI „CAROL I”

Ouă încondeiate din diverse regiuni ale ţării


MUZEUL BRĂILEI „CAROL I”

Cruce de piatră