D. P. Perpessicius (21 octombrie 1891- 29 martie 1971)


D.P. PERPESSICIUS

 

S-a născut la Brăila, fiul Ecaterinei si al lui Ştefan Panaitescu, în casa de pe strada Cetăţii, în prezent cu destinaţie muzeală. Studiile secundare şi liceale le-a făcut în oraşul natal, iar în 1914 a devenit licenţiat în filologie română si romanică al Universităţii Bucureşti. A participat ca voluntar la primul război mondial si a fost grav rănit la mâna dreaptă, fiindu-i salvată doar o parte din braţ de către un medic francez. Astfel că viitorul cercetător literar si academician, care si-a adăugat pseudonimul Perpessicius - „cel deprins cu suferinţa", ca un blazon al destinului său, îşi va scrie monumentala operă cu mâna stângă, ceea ce explică grafia dificil de descifrat a manuscriselor. De-a lungul carierei sale a ocupat mai multe funcţii, dintre care menţionăm: funcţionar la Biblioteca Academiei Române, profesor de limba româna si limba franceză la Arad, Tîrgu Mures, Brăila (1921- 1922) si Bucureşti (1922- 1951, din 1929 numai la Liceul „Matei Basarab"), inspector general secundar pentru învăţământ, şef de secţie la Institutul de Istorie Literară si Folclor (1951-1954), director general al Bibliotecii Academiei Române. Este de remarcat faptul că, graţie efortului său, este întemeiat, în 1957, Muzeul Literaturii Române din Bucureşti, instituţie al cărei director a fost până în 1971. Un mare merit l-a avut şi la apariţia revistei Manuscriptum, în paginile căreia a publicat numeroase articole şi studii de specialitate. Numele său va rămâne mereu legat de cel al poetului Mihai Eminescu prin realizarea primei ediţii critice integrale a operei acestuia, Perpessicius îngrijind primele 6 volume, care cuprind poezia antumă si postumă, cu variantele aferente (I, 1939; II, 1943; III, 1944; IV, 1952; V, 1958; VI, 1963). Munca la acest proiect cultural de mare anvergură a dus treptat la pierderea vederii, cercetătorul studiind manuscrisele eminesciene cu ajutorul unei lupe speciale. A fost membru corespondent al Academiei Române din 1945 si titular din 1957. Între 1966-1976 apare ediţia Opere (8 volume, trei dintre ele fiind îngrijite chiar de autor), cuprinzând textele publicate de Perpessicius de-a lungul timpului în diverse reviste şi în volume. Cunoscut mai mult pentru activitatea critică, Perpessicius a scris însă poezie şi proză; de fapt debutul său publicistic este legat de un text în proză apărut în revista brăileană Flori de câmp (1911), iar primele poezii au fost publicate în Versuri şi proză (1913). A colaborat la mai multe reviste ale vremii şi între 1934-1938 a deţinut cronica literară la Radio Bucureşti. Dintre volumele publicate menţionăm: Scut şi targă (1926), Itinerar sentimental (1931), Repertoriu critic (1925), Menţiuni critice (5 volume, 1928- 1946), Menţiuni de istoriografie literară şi folclor (I, 1941; II, 1946; III, 1966), Jurnal de lector, Eminesciana (1944), Memorial de ziaristică (1970), Lecturi intermitente (1971), Antologia poeţilor de azi (I, 1925; II, 1928).

conf. univ. dr. Zamfir Bălan, director adjunct

MUZEUL BRĂILEI „CAROL I"


MUZEUL BRĂILEI „CAROL I"


MUZEUL BRĂILEI „CAROL I"